Într-o demonstrație remarcabilă de inginerie biologică, larvele musculițelor de lac (lake fly) pun la încercare ipotezele de lungă durată despre fiziologia insectelor. Aceste organisme minuscule realizează o migrație zilnică în adâncurile Lacului Malawi, plonjând la peste 200 de metri (aprox. 656 picioare) sub suprafață pentru a scăpa de prădători. La aceste adâncimi, presiunea apei este suficient de mare pentru a strivi majoritatea insectelor, însă aceste larve prosperă utilizând mecanisme interne specializate.
Secretul sacilor de aer
Larvele își gestionează flotabilitatea prin utilizarea unor mici saci de aer. Conform descoperirilor recente, capacitatea de a controla acești saci la adâncimi extreme este facilitată de o proteină asemănătoare cauciucului, numită rezilină. Prin modificarea nivelurilor pH-ului din corpul lor, larvele pot face ca rezilina să se extindă sau să se contracte, reglând eficient volumul sacilor de aer în ciuda presiunii externe imense.
Provocarea normelor biologiei marine
Această descoperire are implicații semnificative pentru înțelegerea motivului pentru care insectele sunt în mare parte absente din largul oceanelor. Din punct de vedere istoric, se credea că insectele nu pot rezista stresului mecanic al mediilor de apă adâncă. Cu toate acestea, rezistența și toleranța la presiune a acestor larve sugerează că barierele în calea vieții insectelor în ocean ar putea fi mai degrabă ecologice sau chimice, decât pur fizice.
