Muntele Etna, cel mai activ și emblematic vulcan al Europei, a rămas mult timp o enigmă geologică. Spre deosebire de majoritatea vulcanilor, Etna nu se încadrează în cele trei categorii tradiționale de formare: zone de subducție, creste oceanice sau puncte fierbinți (mantle plumes). Cu toate acestea, un studiu recent ar putea fi descoperit, în sfârșit, originea sa secretă.
Un motor tectonic în mișcare
Cercetătorii propun ipoteza conform căreia Etna este alimentat de pungi de magmă antică prinse adânc în interiorul Pământului. Aceste rezervoare sunt, conform raportului, forțate spre suprafață printr-o rețea de fisuri create de mișcarea complexă a plăcilor tectonice din apropiere. Acest mecanism diferă semnificativ de modelele standard predate în manualele de geologie.
Redefinirea clasificării vulcanice
Dacă aceste constatări sunt confirmate, Muntele Etna ar aparține unei a patra categorii rare de formare vulcanică. Anterior, se credea că acest proces specific — în care stresul tectonic „stoarce” magma veche — are loc doar în timpul erupțiilor submarine la scară mică. Descoperirea faptului că un vulcan atât de masiv și persistent se poate forma în acest mod sugerează că înțelegerea noastră asupra geologiei planetare ar putea avea nevoie de o actualizare semnificativă.
