Studiul DISCO, publicat în New England Journal of Medicine, și-a propus să clarifice o problemă persistentă în cardiologia de urgență: dacă efectuarea unei angiografii coronariene în primele 120 de minute de la un stop cardiac survenit în afara spitalului îmbunătățește evoluția pacienților în comparație cu o abordare amânată. Cercetarea a inclus 1.006 pacienți adulți inconștienți din 23 de centre din Scandinavia și Țările de Jos, fiind cel mai amplu studiu realizat până în prezent pentru a analiza această dilemă clinică.
Pacienții au fost repartizați fie în grupul pentru angiografie imediată, fie în cel pentru strategie amânată, unde procedura a fost decalată cu cel puțin 72 de ore. Rezultatele au fost surprinzător de constante: obiectivul principal – rata de supraviețuire la 30 de zile – nu a arătat nicio diferență semnificativă între cele două grupuri, cu o rată de 54,6% în grupul cu intervenție imediată față de 53,6% în grupul amânat (HR 0,95; IC 95% 0,74 – 1,21; p=0,67). Această rată de supraviețuire aproape identică s-a menținut și la monitorizarea de 180 de zile, fiind valabilă și în cazul indicatorilor secundari privind recuperarea neurologică.
Pentru a consolida aceste concluzii, o meta-analiză bazată pe datele individuale a cinci studii controlate randomizate, care au totalizat 2.173 de pacienți, a confirmat lipsa beneficiilor, demonstrând că ambele strategii de angiografie coronariană oferă rezultate echivalente în ceea ce privește supraviețuirea. Investigatorul principal, profesorul Sten Rubertsson, a subliniat că, pe baza datelor furnizate de studiul DISCO, angiografia coronariană imediată după un stop cardiac în afara spitalului nu îmbunătățește supraviețuirea sau recuperarea neurologică comparativ cu o strategie amânată. Aceste rezultate sunt în concordanță cu recomandările actuale din ghidurile clinice, care sugerează o strategie amânată pentru angiografia coronariană în cazul pacienților fără elevare de segment ST după un stop cardiac extra-spitalicesc.
