Regândirea regulilor timpului
Imaginați-vă că timpul nu e o constantă universală, ci ceva ce pur și simplu... apare. Un experiment revoluționar, condus de profesorul Giovanni Barontini la Universitatea din Birmingham, pune la îndoială înțelegerea noastră fundamentală a timpului. Pentru prima dată, s-a demonstrat experimental că timpul poate izvorî din interiorul unui sistem, nu dintr-un ceas extern independent.
Studiul, publicat în Physical Review Research, descrie crearea unui „mini-univers”: un sistem cuantic ermetic sigilat, format din 24.000 de atomi de rubidiu ultracold, la doar câteva miliardimi de grad deasupra zero absolut. Acest cosmos miniatural, împărțit în regiuni „luminoase” și „întunecate”, parcurge cicluri asemănătoare cu un Big Bang și un Big Crunch. Crucial este că succesiunea evenimentelor este reconstituită din interiorul sistemului, fără nicio referință la un ceas extern.
Nașterea „timpului entropic”
Cheia descoperirii constă în ceea ce profesorul Barontini numește „timp entropic”. Echipa a observat că, pe măsură ce atomii se deplasau între regiuni, modificând răspândirea sau dezordinea (entropia) în sectorul „luminos”, sistemul „înainta în timp”. Când distribuția atomică rămânea statică, timpul practic se oprea. Acest „timp entropic” curge constant într-o singură direcție, ordonează evenimentele și chiar accelerează sau decelerează în funcție de modificările de entropie.
Această descoperire remarcabilă oferă o nouă perspectivă pentru teorii complexe precum gravitația cuantică, unde timpul adesea nu este o proprietate inerentă. „Mini-universul” devine astfel un banc de testare unic pentru a explora însăși natura timpului, permițând oamenilor de știință să investigheze experimental întrebări despre originile universului și găurile negre, care până acum erau limitate la discuții teoretice.
