O minune inginerească a epocii neolitice
Devil’s Arrows, o grupare de sentinele de piatră impunătoare situate lângă Boroughbridge, în nordul Angliei, au stat mult timp drept mărturie a capacităților enigmatice ale societăților preistorice. Cu înălțimi de până la șapte metri, acești monoliți reprezintă cel mai înalt șir de pietre preistorice care a supraviețuit în Marea Britanie. Timp de ani de zile, originea lor a fost subiectul unor speculații academice intense, mulți presupunând că pietrele grele proveneau din situri relativ apropiate. Cu toate acestea, un studiu de referință condus de Curtin University, în colaborare cu University of York, a descifrat în sfârșit misterul geologic din spatele acestor structuri masive.
Folosind o metodă sofisticată de eșantionare cu impact redus, bazată pe o bandă adezivă specializată, cercetătorii au reușit să colecteze granule minerale microscopice de pe pietre fără a provoca daune fizice. Această tehnică a permis echipei să creeze o „amprentă” geologică a pietrelor, care a fost ulterior comparată cu situri potențiale din regiune. Concluziile au fost clare: Devil’s Arrows provin din Brimham Rocks, un relief accidentat și distinct situat la cel puțin 18 kilometri (11 mile) distanță. Această dezvăluire schimbă fundamental înțelegerea noastră despre competențele logistice deținute de civilizațiile din perioada neoliticului târziu sau a epocii bronzului timpuriu.
Sfidarea perspectivei pragmatismului
Descoperirea că fiecare dintre aceste pietre de 25 de tone (aprox. 22.680 kg) a fost transportată pe o distanță atât de mare are implicații profunde. Anterior, experții speculaseră că constructorii ar fi preferat cele mai convenabile sau apropiate surse, cum ar fi Plumpton Rocks. Faptul că aceștia au ignorat alternativele mai apropiate în favoarea terenului mai dificil de parcurs de la Brimham Rocks sugerează că proiectul nu a fost doar o chestiune de utilitate, ci una de profunzime culturală sau spirituală.
Efortul necesar pentru a coordona extracția, transportul și instalarea verticală a unor obiecte atât de masive indică un nivel ridicat de organizare socială și sofisticare inginerească. Cercetarea susține că zona Brimham Rocks ar fi putut avea o greutate simbolică, determinând comunitățile antice să întreprindă sarcina extenuantă de a muta aceste pietre până la locul unde se află astăzi. Această alegere deliberată evidențiază un sistem de credințe complex, în care originea materialului era, probabil, la fel de importantă ca monumentul în sine.
Implicații viitoare pentru cercetarea arheologică
Această reușită marchează un progres semnificativ în tehnologia arheologică non-invazivă. Demonstrând eficacitatea „amprentării” minerale pe pietrele verticale, echipa de la Curtin University a deschis calea către o nouă eră a investigațiilor nedistructive. Cercetătorii intenționează să aplice aceste metode și altor monumente misterioase din Marea Britanie, ceea ce ar putea scoate la iveală noi legături între activitatea umană preistorică și mediul înconjurător.
Studiul deschide, de asemenea, calea pentru săpături direcționate atât la locul de origine, cât și la situl monumentului, care ar putea oferi indicii privind metodele specifice de transport—precum sănii sau role—utilizate de acești ingineri antici. Pe măsură ce cercetătorii continuă să reducă distanța dintre științele geologice și arheologie, povestea Devil’s Arrows rămâne o dovadă puternică a ambiției și ingeniozității care au modelat peisajul Marii Britanii antice.
