Cercetătorii care au analizat rămășițe scheletice antice din Italia au descoperit dovezi de plagiocefalie pozițională, cunoscută sub numele de sindromul capului turtit, datând din secolul al IX-lea î.Hr. Descoperirile indică faptul că anumite poziții de somn sau practici de îngrijire a sugarilor au dus la aplatizarea craniului în rândul populațiilor din Epoca Fierului.
O afecțiune antică
Deși este adesea asociată cu preocupările pediatrice moderne privind saltelele ferme și orientările specifice de somn, această descoperire sugerează că dezvoltarea fizică a sugarilor a fost influențată de factori de mediu timp de milenii. Analiza acestor cranii din Epoca Fierului oferă o perspectivă unică asupra vieții de zi cu zi și a obiceiurilor de creștere a copiilor în civilizațiile timpurii din Italia.
Prin examinarea variațiilor structurale ale rămășițelor craniene, oamenii de știință pot înțelege mai bine modul în care societățile antice gestionau îngrijirea sugarilor și dacă aceste trăsături fizice au fost rezultatul unei legări intenționate sau al unei poziționări accidentale în timpul somnului.
