Evoluția stelară ar putea fi mult mai dinamică decât se credea anterior. Conform observațiilor recente, stelele muribunde similare Soarelui nu se sting pur și simplu; în schimb, ele pot trece printr-un proces care, practic, le „lovește” și le propulsează prin spațiu. Pe măsură ce aceste stele ajung în stadiile finale, ele se umflă și eliberează cantități masive de gaz de la suprafața lor.
Mecanismul „șocurilor” stelare
Propulsia are loc atunci când aceste erupții de gaz se produc în mod inegal. Fiecare explozie acționează ca un propulsor localizat, oferind un impuls minuscul în direcția opusă. Deși o singură erupție are un impact minim, efectul cumulativ al miilor de astfel de șocuri asimetrice și aleatorii poate modifica semnificativ traseul unei stele de-a lungul timpului.
Impactul asupra sistemelor binare
Acest fenomen are implicații profunde pentru sistemele stelare. În cazul perechilor stelare îndepărtate, aceste împingeri repetate pot slăbi în cele din urmă legătura gravitațională, determinând stelele să se separe și să se îndepărteze una de cealaltă. În scenarii mai rare și mai extreme, aceste șocuri ar putea direcționa două stele una spre cealaltă, rezultând într-o coliziune stelară violentă.
