Studii științifice recente sugerează că autismul nu este o condiție unică, ci poate fi împărțit în două subtipuri distincte în funcție de intensitatea conectivității cerebrale. Aceste subtipuri diferă prin modul în care rețelele neuronale se conectează și comunică, evidențiind diversitatea autismului.
Această diferențiere, bazată pe tipare de activitate cerebrală, poate schimba modul de diagnosticare a autismului și poate permite strategii de tratament mai personalizate, adaptate profilurilor neuronale specifice.
