Noi cercetări științifice sugerează că savanele antice de ferigi au jucat un rol semnificativ în transformarea unor părți ale Europei într-un infern predispus la incendii de vegetație în timpul evenimentului de extincție în masă de la sfârșitul Triasicului. Această perioadă, cunoscută pentru pierderea dramatică a biodiversității, a fost exacerbată de condițiile de mediu care au favorizat o vegetație extrem de inflamabilă.
Ciclul Ferigă-Incendiu
Dovezile fosile indică faptul că aceste ferigi antice posedau o reziliență unică la foc. În loc să fie eliminate definitiv, ferigile au regenerat în mod repetat imediat după incendii. Această regenerare rapidă a creat un ciclu continuu de combustibil proaspăt, prelungind eficient devastarea pe întregul peisaj.
Această descoperire oferă o privire mai aprofundată asupra buclelor de feedback ecologic din perioada Triasicului. Dominanța acestor ecosisteme bogate în ferigi a contribuit probabil la căldura extremă și la schimbările atmosferice care au definit unul dintre cele mai semnificative intervale de extincție ale Pământului.
