Un mister monumental de transport
Timp de secole, originile Stonehenge-ului au captivat imaginația istoricilor și geologilor deopotrivă. Printre cele mai enigmatice elemente ale monumentului se numără „Altar Stone”, o placă masivă de gresie de șase tone situată în centrul cercului preistoric. Descoperiri recente au confirmat că piatra provine din nord-estul Scoției, la o distanță uluitoare de 700 de kilometri (435 mile) față de locul în care se află astăzi, pe câmpia Salisbury. Un studiu colaborativ, condus de cercetători de la Sheffield Hallam University și Curtin University, oferă acum o teorie convingătoare în două etape pentru a explica această călătorie incredibilă.
Prin utilizarea datării granulelor minerale combinată cu modelarea computerizată avansată a straturilor de gheață antice, cercetătorii au reconstituit o posibilă istorie a tranzitului care îmbină forțele naturale cu intervenția umană. Această nouă dovadă schimbă perspectiva, transformând ideea unui transport simplu și singular într-o realizare logistică complexă, poate chiar transgenerațională, care a necesitat o determinare culturală remarcabilă.
Rolul Doggerlandului și al derivei glaciare
Cercetarea sugerează că natura a preluat partea cea mai dificilă în prima etapă a drumului. În timpul ultimei ere glaciare, ghețarii masivi au acționat probabil ca benzi transportoare, deplasând piatra din Bazinul Orcadian din Scoția spre regiunea cunoscută sub numele de Doggerland. Acum scufundat sub Marea Nordului, Doggerland a fost cândva un peisaj vast și locuibil care lega Marea Britanie de continentul european. Deoarece această regiune nu prezintă aflorimente stâncoase naturale, prezența unui megalit de gresie atât de distinct sugerează că acesta a fost depus acolo de ghețarii în retragere.
Teoria susține că piatra ar fi putut avea o semnificație culturală cu mult înainte de a ajunge pe câmpia Salisbury. Pe măsură ce nivelul mării a crescut la sfârșitul ultimei ere glaciare, oamenii care locuiau în Doggerland ar fi putut acorda prioritate conservării sau relocării acestui obiect. Dacă această ipoteză este corectă, înseamnă că Altar Stone nu a fost doar un material de construcție, ci un artefact prețios pe care comunitățile au fost dispuse să îl transporte în repetate rânduri printr-un mediu aflat în schimbare și periculos.
De ce este important
- Precizia logistică: Studiul sugerează că populațiile neolitice posedau o înțelegere mult mai profundă a geografiei și logisticii decât se credea anterior.
- Semnificația culturală: Posibila deplasare a pietrei înainte de sosirea sa la Stonehenge implică faptul că piesa centrală a monumentului avea o valoare spirituală sau socială mult înainte de fazele finale ale construcției.
- Modelarea geologică: Această lucrare demonstrează eficiența integrării mineralogiei cu modelarea climatică modernă pentru a descifra enigmele arheologice.
Factorul uman: o migrație determinată
Deși ghețarii ar fi putut deplasa piatra spre Marea Nordului, cercetătorii subliniază că aceștia nu ar fi putut-o livra în sudul Angliei. Datele geologice confirmă faptul că nu au existat rute glaciare viabile care să conecteze regiunile nordice cu câmpia Salisbury. În consecință, ultima și cea mai dificilă etapă a călătoriei, de câteva sute de kilometri, a trebuit să fie finalizată prin efort uman.
Acest lucru a necesitat un nivel de coeziune socială și planificare tehnică cu adevărat remarcabil pentru perioada neolitică. Cercetătorii suspectează că acele comunități antice au utilizat probabil o combinație de transport terestru și pe apă, urmând eventual poteci precum Berkshire Ridgeway, unul dintre cele mai vechi drumuri din Europa. Transportul unei greutăți de șase tone pe un teren atât de variat și accidentat a necesitat o coordonare intensă, o cunoaștere profundă a peisajului și o determinare colectivă extraordinară. Această descoperire întărește ideea că Stonehenge a fost punctul central al unei rețele vaste și interconectate de societăți antice, mai degrabă decât un proiect construit în izolare.
