Un studiu recent, care a utilizat tehnologii avansate de secvențiere ADN de tip „long-read”, a oferit noi perspective asupra modului în care șarpele brun de copac a reușit să cucerească insula Guam, în ciuda faptului că a pornit de la o populație fondatoare extrem de redusă. Cercetătorii au descoperit peste 19.000 de diferențe genetice la scară largă în cadrul speciei, un nivel de diversitate care fusese anterior omis de analizele standard.
Secretul depășirii consangvinizării
În mod normal, populațiile întemeiate de doar câțiva indivizi suferă de o consangvinizare severă, proces care poate duce la extincție. Cu toate acestea, populația de șerpi bruni de copac din Guam a reușit să se multiplice până la densități extraordinare. Studiul a constatat că o mare parte din variația genetică a fost concentrată în zone specifice ale genomului, legate de simțul mirosului și de sistemul imunitar. Aceste trăsături au oferit, cel mai probabil, reptilelor instrumentele necesare pentru a se adapta la un mediu nou și pentru a rezista bolilor locale.
Implicații pentru gestionarea speciilor invazive
Distrugerea populațiilor de păsări native din Guam de către acești șerpi este un dezastru ecologic bine documentat. Înțelegând mecanismele genetice care permit speciilor invazive să prospere împotriva tuturor previziunilor, oamenii de știință pot fi mai bine pregătiți să anticipeze și să gestioneze viitoarele invazii biologice. Această cercetare subliniază faptul că până și populațiile aparent uniforme pot adăposti avantaje genetice „ascunse” semnificative.
