O descoperire istorică în Arctica
Timp de peste un secol și jumătate, soarta expediției lui Sir John Franklin din 1845, care avea misiunea de a găsi Pasajul de Nord-Vest, a rămas una dintre cele mai tulburătoare enigme ale istoriei. Deși expediția s-a încheiat tragic, cu pierderea tuturor celor 105 supraviețuitori în timpul unei retrageri disperate prin gheața arctică, identitatea celor dispăruți a rămas învăluită în mister. În prezent, o echipă de la Universitatea din Waterloo a utilizat tehnici moderne de analiză ADN pentru a identifica alți patru marinari, ridicând numărul total al membrilor echipajului identificați la șase și oferind un răspuns familiilor ale căror rude au pierit în sălbăticia înghețată.
Sub coordonarea dr. Douglas Stenton, echipa de cercetare a comparat ADN-ul mitocondrial și cel cromozomial Y, extras din rămășițele scheletice găsite pe Insula King William și Peninsula Adelaide, cu probe furnizate de urmași în viață. Prin stabilirea unei distanțe genetice zero între probele arheologice și rudele contemporane, echipa a reușit să reconstituie ultimele mișcări ale echipajului, scoțând la lumină poveștile umane din spatele acestei catastrofe istorice.
1. Misterul lui Harry Peglar
Cea mai importantă identificare îl vizează pe Harry Peglar, căpitanul catargului de pe nava HMS Terror. Identitatea sa a fost subiectul unor dezbateri istorice aprinse încă de la descoperirea rămășițelor sale, în 1859. Confuzia a apărut din cauza faptului că îmbrăcămintea găsită pe cadavru nu corespundea rangului său naval, o discrepanță care a persistat timp de 166 de ani. În plus, rămășițele sale au fost găsite alături de „Documentele Peglar”, o colecție rară de însemnări și poezii care a oferit o perspectivă asupra vieții interioare a echipajului.
Confirmând că aceste rămășițe îi aparțin, într-adevăr, lui Peglar, cercetătorii au reușit în sfârșit să coreleze dovezile fizice cu documentele recuperate. Această identificare este notabilă deoarece Peglar a fost găsit la 130 km (aprox. 81 mile) distanță de alți membri ai echipajului, ceea ce sugerează că acesta ar fi putut face parte dintr-o rută de evadare distinctă față de grupul principal de supraviețuitori.
2. Echipajul navei HMS Erebus
Echipa de cercetare a confirmat, de asemenea, identitatea a trei membri ai echipajului care au servit pe nava HMS Erebus: William Orren (marinar calificat), David Young (băiat de cabină clasa I) și John Bridgens (steward al ofițerilor subalterni). Spre deosebire de Peglar, aceștia au fost localizați în golful Erebus, ceea ce indică faptul că probabil au cedat condițiilor dure destul de devreme, în timpul marșului disperat către o zonă sigură.
Aceste identificări oferă un context crucial cu privire la cronologia supraviețuirii expediției. Faptul că acești oameni au reușit să supraviețuiască primilor ani în care au fost blocați în gheață, înainte de a pieri în etapele ulterioare, oferă istoricilor o imagine mai clară a ultimelor momente ale expediției. Mai mult, lipsa semnelor de canibalism pe aceste rămășițe contrastează puternic cu descoperirile anterioare referitoare la alți ofițeri, sugerând experiențe variate în cadrul grupurilor care luptau pentru supraviețuire.
De ce este important
Această descoperire subliniază puterea transformatoare a genealogiei criminalistice în cercetarea istorică. Depășind limitele arheologiei tradiționale și intrând în domeniul potrivirii genetice directe, oamenii de știință pot transforma figuri istorice „anonime” în indivizi cu familii și istorii personale. Implicarea urmașilor în viață, precum jurnalistul BBC Rich Preston — care a descoperit că este un descendent al lui John Bridgens — adaugă o componentă umană modernă științei, demonstrând că traumele expediției Franklin continuă să rezoneze peste generații.
Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports și Polar Record, subliniază necesitatea unei colectări continue de date ADN. Pe măsură ce clima arctică se schimbă și noi rămășițe ar putea ieși la iveală din permafrostul în curs de dezgheț, baza de date a descendenților va fi principalul instrument pentru identificarea celor dispăruți de aproape două secole.
