Misiunea BepiColombo a atins o etapă esențială. Inginerii au confirmat separarea cu succes a Modulului de Transfer către Mercur (MTM) pe 3 septembrie 2026, în jurul orei 14:00 CEST. Manevra a fost validată prin detectarea semnalului Doppler, marcând sfârșitul fazei extinse de croazieră a sondei și începutul apropierii finale de Mercur.
Această separare nu fusese programată inițial pentru intervalul decembrie 2025. Amânarea inserției pe orbită până în noiembrie 2026 a fost cauzată de dificultățile persistente întâmpinate de sistemul de propulsie electrică solară (SEP). Aceste probleme tehnice au forțat echipa misiunii să regândească traiectoria, prelungind faza de croazieră cu aproape un an. Separarea de acum pregătește terenul pentru ca Mercury Planetary Orbiter (MPO) să atingă orbita științifică finală și să înceapă activitățile principale de cercetare.
Specificațiile și arhitectura sondei
Arhitectura misiunii cuprinde două module orbitale distincte, concepute pentru a studia Mercur din puncte de observație complementare. Mercury Planetary Orbiter (MPO) are un corp principal de 2,4 x 2,2 x 1,7 metri și o masă totală de 1.230 de kilograme, incluzând o sarcină utilă științifică de 85 de kilograme. În schimb, Mercury Magnetospheric Orbiter (MMO) al JAXA, supranumit Mio, este mai compact, având un diametru de 1,8 metri, o înălțime de 1,1 metri și o masă de 255 de kilograme, dintre care 45 de kilograme sunt dedicate instrumentelor științifice.
- Stabilizarea MPO: MPO funcționează într-un mod stabilizat pe 3 axe, orientat spre nadir.
- Stabilizarea MMO: MMO va fi stabilizat prin rotație la 15 rotații pe minut (rpm), cu axa de rotație orientată la 90 de grade față de Soare.
Cronologia orbitală și operațiunile finale
După eliberarea MMO, programată între 9 și 10 decembrie, MPO va începe manevrele către orbita științifică finală, situată la o altitudine cuprinsă între 480 și 1.500 de kilometri. Operațiunile științifice nominale sunt programate să înceapă în aprilie 2027. Calendarul amânat al misiunii reflectă provocările inginerești depășite pentru a asigura sosirea în siguranță a sondei, iar lunile următoare vor marca separarea celor doi sateliți și plasarea lor pe orbite polare în jurul celei mai apropiate planete de Soare.
