Misterul strămoșilor liliecilor
Timp de decenii, originile evolutive ale liliecilor au rămas una dintre cele mai persistente enigme ale mamalogiei. Cu teorii care indicau Africa, Asia sau America de Nord drept posibile locuri de origine, oamenii de știință s-au străduit mult timp să reconcilieze dovezile fosile cu istoricul genetic. În prezent, un efort fără precedent al consorțiului Bat1K — o echipă globală de 137 de cercetători din 64 de țări — a oferit un răspuns definitiv. Studiul lor genomic și paleontologic vast, publicat în revista Nature, relevă faptul că liliecii au evoluat pentru prima dată în Europa, în timpul Paleocenului târziu, în urmă cu aproximativ 65-60 de milioane de ani.
Studiul a utilizat o combinație sofisticată de date, incluzând 103 genomi de lilieci de înaltă calitate — dintre care 44 au fost secvențiați recent la nivel cromozomial — și 44 de înregistrări fosile distincte. Prin maparea întregului spectru al tuturor celor 21 de familii recunoscute de lilieci, echipa a reconstruit strămoșul antic din care provin toți liliecii moderni. Această descoperire nu subliniază doar originea geografică a acestor mamifere, ci explică și modul în care au reușit să se disperseze la nivel global, populând în cele din urmă toate continentele, cu excepția Antarcticii.
Trăsături definitorii: zborul activ și ecolocația
Un aspect central al cercetării este descoperirea faptului că cele două trăsături emblematice ale liliecilor — zborul activ și ecolocația — au apărut foarte devreme în cronologia lor evolutivă. Analizând fosila de Vielasia, care ocupă una dintre cele mai vechi ramuri ale arborelui genealogic al liliecilor, cercetătorii au stabilit că ecolocația era deja prezentă la începutul liniei evolutive a acestora. Acest lucru sugerează că aceste abilități specializate au fost catalizatorii supraviețuirii și diversificării lor remarcabile.
Fiind singurele mamifere capabile de zbor activ susținut, liliecii reprezintă o poveste de succes evolutiv unică, alcătuind aproape o cincime din toate speciile de mamifere vii. Cercetătorii sugerează că achiziția timpurie a acestor abilități de navigație și locomoție le-a oferit avantajul competitiv necesar pentru a se răspândi din leagănul lor european în Africa, America și dincolo de acestea, adaptându-se la diverse medii de pe tot globul.
Puterea genomicii
Dincolo de soluționarea dezbaterii privind originea, proiectul a produs o resursă revoluționară pentru științele biologice. Prin reconstituirea genomului strămoșului comun al tuturor liliecilor, consorțiul a creat un instrument puternic pentru cercetătorii care investighează longevitatea, rezistența la boli și imunitatea. Liliecii sunt cunoscuți pentru durata lor mare de viață și pentru rezistența surprinzătoare la boli care afectează alte mamifere, iar acest nou set de date oferă o foaie de parcurs genetică pentru a înțelege baza moleculară a acestor trăsături.
De ce este important
- Rezistența la boli: Decodificarea genomului liliacului oferă informații care ar putea ajuta pe viitor în cercetarea umană legată de imunitate și îmbătrânire.
- Claritate evolutivă: Prin identificarea unor markeri specifici în cromozomul X, echipa a soluționat disputele de lungă durată cu privire la modul în care diferite familii de lilieci sunt înrudite.
- Cooperare globală: Studiul reprezintă un monument al colaborării internaționale, integrând decenii de muncă de teren din regiuni izolate precum Madagascar și Noua Zeelandă într-o narațiune singulară și coerentă.
Rezultatele marchează finalizarea a ani de coordonare internațională și modelare computațională riguroasă. Cu acest nou arbore filogenetic robust, oamenii de știință au acum o imagine mai clară a unuia dintre cele mai fascinante experimente ale naturii, deschizând calea pentru studii viitoare despre motivele pentru care aceste animale rămân unice și reziliente într-o lume aflată în schimbare rapidă.
